O cauza nobila

In cadrul FCRP studentii au ocazia de a participa la o multitudine de proiecte si activitati. Printre acestea se numara si proiectul “Organizatia reala” coordonat de profesorii de teorie a organizatiilor. Stiu ca nu imi sta in fire sa vorbesc prea mult despre ceva, mai ales intr-o maniera nu foarte poetica, dar motivul este unul foarte intemeiat. Luna aceasta, sarcina departamentului coordonat de mine (productie si design) are de realizat, printre altele, materiale si concepte grafice pentru campania “Impreuna invingem autismul“. Nu asa am ajuns sa aflu despre autism si cei ce sufera de aceasta boala insa poate reusesc sa va aduc la cunostinta traumele pe care le indura suferinzii de autism si familiile acestora.

Fundita puzzle – simbolul campaniei internationale de constientizare asupra autismului.

De ce puzzle? Pentru ca puzzle-ul reflecta misterul si complexitatea autismului. Culorile si formele variate reprezinta diversitatea oamenilor si a familiilor care se confrunta cu aceasta afectiune. Fundita, insa, are o luminozitate care semnifica speranta – speranta ca prin cresterea constientizarii asupra autismului si prin interventie timpurie si tratamente adecvate, persoanele cu autism vor avea o viata mai implinita si mai completa. (Sursa: ASA – Autism Society of America)

Autismul este un sindrom comportamental definit de un curs caracteristic si de aparitia simultana a unor purtari particulare în trei mari domenii. În acest moment, cea mai utilizata definitie a autismului este cea publicata în 1944 de catre Asociatia Psihiatrica Americana în Manualul de diagnostice si statistice al bolilor mintale (Diagnostic and Statistic Manual of Mental Disorder)- DSM-IV. Pentru a se stabili un diagnostic de autism, aceasta definitie presupune ca individul sa manifeste:
(1) o scadere în interactiunea sociala;
(2) o scadere în comunicare;
(3) un comportament, interese si activitati restrictive, repetitive si stereotipe;
(4) simptomele aparute înaintea vârstei de 3 ani.

Studiile recente demonstreaza ca autismul are o baza biologica dar nu s-au determinat înca mecanismele patogenice.La fel ca orice alta boala comportamentala, autismul este foarte probabil rezultatul final al diferitelor cauze si cai biologice. Cea mai buna dovada este faptul ca 10% din indivizii autisti au totodata si o stare medicala fragila (de exmplu: sindromul X, scleroza, “congenital rubella”) despre care se crede ca le-a cauzat simptomele autiste. La ceilalti 90% indivizi unde nu apare nici o alta boala, s-a descoperit ca factorul genetic are o mare importanta. Dovada acestei afirmatii provine din studiul familiilor si a gemenilor. Studiul familiilor a demonstrat ca desi riscul aparitiei autismului (adica de a avea un al doilea copil autist) este de doar 2-5%, aceasta rata este de 100 de ori mai mare decât rata aparitiei autismului la restul populatiei. Studiul gemenilor a demonstrat ca autismul care apare la ambii membri ai unei perechi identice de gemeni (adica gemenii monozigoti care au 100% acelasi material genetic) are o rata mai mare (peste 60%) decât cea de 3-5% a autismului care apare la ambii membri ai unei perechi de gemeni (adica la gemenii dizigoti care au doar 50% acelasi material genetic). Concluzia acestor studii este ca autismul e o boala genetica si e rezultatul interactiunii a mai multor gene. Studii genetice au încercat sa descopere gena sau genele care sunt responsabile pentru cauzarea autismului în majoritatea cazurilor dar desi unele zone ale genomului uman sunt considerate ca loc de dezvoltare pentru gene defecte, înca nu s-a identificat nici o gena care sa joace un rol în cauzarea autismului.

Faptul ca autismul e considerat o boala genetica pare greu de crezut pentru ca rareori se poate observa o familie cu mai mult de un membru autist. Totusi, un astfel de criteriu poate duce la concluzii gresite din mai multe motive. În primul rând, comparat cu alte boli despre care se crede ca se mostenesc (diabet, hipertensiune) autismul este foarte neobisnuit. În al doilea rând, foarte putini dintre indivizii autisti se casatoresc si au copii, eliminând astfel unul dintre cele mai obisnuite moduri de transmitere (adica de la un parinte afectat la copil) si în mod sigur scazând numarul familiilor cu mai mult de un membru autist. În sfârsit, se pare ca familiile care au deja un copil autist, în general îsi limiteaza planurile de a avea alti copii.

Noile cercetari arata ca o interventie facuta devreme în modul de comportare al pacientului poate avea un rol important în tratamentul autismului. Se încearca sa se descopere care aspecte ale tratarii timpurii a comportamentului sunt mai importante si care indivizi autisti ar putea beneficia cel mai bine de aceste interventii. S-a încercat crearea unor dispozitive care sa poata diagnostica din timp prezenta bolii. “The Checklist for Autism in Toddlers”(CHAT) este un aparat utilizat de catre medicii primari pentru detectarea autismului la copiii de 18 luni. “The Autism Diagnostic Interview”(ADI) si algoritmul de diagnosticare ce îl acompaniaza pot stabili prezenta autismului la copiii în vârsta de 2 ani.

Pe lânga diagnosticarea din timp, un pas critic în tratamentul unui copil autist este o evaluare initiala foarte minutioasa. Aceasta evaluare necesita prezenta unei echipe multidisciplinare de medici, incluzând un psiholog care sa testeze abilitatile intelectuale ( IQ ), un medic logoped care sa evalueze limbajul, un consultant în educatie care sa determine apitudinile de citire si comportament scolar, un psiholog sau psihiatru care sa decopere o potentiala problema de comportament.

Desi nu exista tratament pentru autism, totusi medicii au ajuns la un consens: un tratament adecvat are un impact important asura bolii. Tinta tratamentului este: sa faciliteze dezvoltarea sociala si a limbajului; sa scada din problemele comportamentale (comportament ritualistic, agresivitate sau hiperactivitate); sa determine dezvoltarea unor aptitudini pentru functionarea independenta; sa ajute familiile sa faca fata bolii. Interventiile comportamentale care se pare ca au avut rezultate difera de la unele simple, cum ar fi antecedentele (prevenirea unor schimbari care sunt pe cale sa apara, pentru a limita traumele ce rezulta în urma unei schimbari abrupte) pâna la încercarea de a învata pacientul comportamente alternative care sa le înlocuiasca pe cele aberante existente (sa dea mâna în loc sa atinga pe cineva într-un mod nepotrivit aunci când ii saluta). Antrenamentul pentru aptitudinile sociale este destul de folositor pentru copii care deja pot vorbi, adolescenti si adulti cu autism. Rezultate importante s-au obtinut si în încercarea de a oferi si mentine un adult autist într-un loc de munca platit.

Se pare ca si anumite medicamente au un efect benefic în problemele de comportament, cum ar fi cele care inhiba serotonina; acestea descresc numarul comportamentelor repetitive, ritualistice si stereotipe precum si a agresivitatii. Si alte medicamente au fost folositoare în tratarea unor comportamente care nu sunt trasaturi definitorii ale bolii (stimulanti ai hiperactivitatii, , neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive pentru schimbari episodice de stari, somn, pofta de mâncare, nivel al energiei si grad de iritiabilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva).

http://www.autism.ro

http://www.invingemautismul.ro

IMPREUNA INVINGEM AUTISMUL